Dor de dor

Uite ca a trecut ceva vreme cand nu am scris nimic pe aici si imi cer scuze dar am fost plecat la Iasi ( un oras de care va voi scrie in alta postare).
Acum ma intreb cati dintre voi adora mersul cu trenul. Este incomparabil fata de maxitaxi, masina, autobuz, autocar sau alt mijloc de transport.
Ciudat e ca de fiecare data cand calatoresc cu trenul devin foarte melancolic. La intoarcere era si normal sa ma loveasca melancolia.
Totul era perfect pentru o cufundare in melancolia ce deseori ma prindea in cele mai nepotrivite momente .
Sa fie ora 5 si nu mult trecut peste, soarele deja a inceput sa-si ascunda chipul dupa orizontul nesfarsit.
Stand pe coridor cu geamul deschis se facuse curent…vantul rece imi taia fata si imi zburlea parul in toate directiile dar putin imi pasa. Eram fericit in nefericirea mea. Un zambet de placere dureroasa il schita fata mea fara nici un regret. Eram fericit pentru ca nu eram fericit. Suna ciudat nu? Si sentimentele ce ma inundau in acel moment erau pe masura.
Intr-o anumita localitate la o bariera 2 indragostiti isi sopteau cuvinte de dragoste imbratisati si cu ochii atintiti la trenul ce a trecut pentru a mia oara prin acel loc.
Privind in zare campul inca inghetat ma si vedeam intr-o zi de vara la camp alergand descult cu “ea” de mana iar apoi tavalindu-ne in pamantul proaspat arat sarutandu-ne de zor. Iar apoi singura optiune ar fi fost o batranete fericita pe prispa casei alaturi de babuta mea.
Dar asta nu ar fi tot, e un sentiment placut sa privesti orizontul si sa te regasesti alergand pe el spre nesfarsita iubire cautata ce uneori parca fuge de tine…mergi inspre ea iar ea merge mai departe, fugi…fuge si ea, alergi…alearga si ea…dar sa ma intorc nu-i o optiune pentru ca s-ar inversa rolurile si nu as ajunge la nici o rezolvare.
Cu alte cuvinte imi este “dor sa imi fie dor de cineva”. E un sentiment placut si ciudat, iti ofera o placere dureroasa. Cel mai ciudat este cum am spus si mai sus: Zambesti si esti fericit pentru ca doare. Oare unde este ea? Si cand spun ea nu ma refer la femeia ideala ci la acea femeie ce poate intelege sentimentele astea si trairile parca uneori inumane datorita efectului ce ti-l provoaca. Oare mai trebuie sa alerg mult? Cati kilometri si mile trebuie sa mai strabat in lumea asta pentru o fericire modesta si simpla. In concluzie nu cer mult de la viata dar totusi sunt constient ca sunt un om normal cu nevoi speciale.
Poate ceea ce am simtit eu nu ar fi fost asa de intens dar un catalizator a fost melodia Madonnei – Miles Away, ce mi-a inundat urechile tot drumul.
Intradevar o melodie frumoasa, dar sfatul meu: Nu incercati sa va fie dor de dorul cuiva…decat o data in viata…
Sa ascultam…